- ¿Te puedo decir un secreto ?
- Sí.
Ella se acercó la oreja y él la besó en el cuello.
Lumea se mai schimbă şi în bine. La asta ajung de fiecare dată când mă gândesc la unele persoane pe care le revăd după o perioadă mai lungă de timp.
Câteodată e bine că se schimbă, simţi cum unele lucruri se aşează la locul lor, te bucuri… Dar dintr-o dată îţi dai seama că lucrul ăsta nu te ajută deloc. Mie aşa mi s-a întâmplat ultima dată. Mă aşteptam la altceva şi m-au surprins plăcut unele persoane. Pe cât de plăcut, pe atât de ciudat: mi-au luat orice speranţă de a uita. Comportamentul rău, nesimţit m-ar fi ajutat mai târziu, deşi iniţial mi-ar fi făcut rău.
Dar acum, când văd cum s-a schimbat, revin o mulţime de iluzii, gânduri, amintiri şi, ce e mai rău, se nasc altele. De ce? Nu ştiu asta. Mereu am încercat să aflu. Fără niciun rezultat însă. Ok, s-a întâmplat. …sau nu? Asta-i întrebarea. Sau nu s-a întâmplat? Acum îmi dau seama că totul a fost o prefăcatorie. Bine gândit! Iar mor nişte iluzii. Nu îmi place că te prefaci. De ce te prefaci? Îţi e teamă ca ceilalţi să ştie ce simţi? Nu cred că ăsta e răspunsul. Nu. E un altul, mai artistic: te prefaci pentru că îţi place să derutezi lumea, îţi place să te joci cu ei, cu mine, cu tine. Nu îţi pasă de nimic. Nu ai sentimente… Dar dacă mă gândesc mai bine, faptul că eu aş avea sentimente nu mă ajută la nimic, pentru că niciodată nu le exteriorizez. Iar dacă nu le cunoaşte nimeni, e ca şi cum nu aş avea… Am multe sentimente pentru tine, de cele mai diverse, dar ţi le voi spune altă dată… Nu încerca să le afli de la alţii, pentru că eu consider că atunci când simţi ceva pentru o persoană trebuie să o ştie numai ea şi nu are nicin rost să ştie alţii. Asta e important: să ştie persoana respectivă. Mai e totuşi un timp până vom vorbi, dar ce mai contează? Am aşteptat ani să îţi spun lucruri pe care poate le-ai văzut în ochii mei deja, aşa că nu se va întâmpla nimic dacă mai aştept câteva zile… Sau luni…




